Este sărbătoare mare, astăzi, în rândul îndrăgostiților. Pe 24 februarie românii celebrează dragostea cu ocazia sărbătorii de Dragobete. Fiul cel bun al Babei Dochia, Dragobetele este considerat purtătorul dragostei şi al bunei dispoziţii, iar sărutul său, spune tradiţia, este de bun augur. Sărbătoarea de Dragobete nu înseamnă, însă, numai iubire. Aceasta marchează, totodată, și începutul anului agricol sau momentul în care întreaga natură renaște, iar după unele credințe populare, ursul iese din bârlog.
Sărbătoarea iubirii sau Dragostitele, așa cum mai este numită în popor, provine îndeosebi din zona de sud a țării, din Muntenia, Oltenia și parțial Dobrogea. Dragobetele, în aceste părți, este o zi frumoasă de sărbătoare pentru băieți și fete mari, dar și pentru bărbați și femei tinere. În funcție de zona însă, Dragobetele, numit și Cap de Primăvară era sărbătorit, în trecut, în una din zilele de la sfârșitul lunii februarie și începutul lunii martie. Potrivit legendei, el este fiul Babei Dochia și reprezintă, în opoziție cu aceasta, principiul pozitiv. Dragobetele, care este purtătorul iubirii și al bunei dispoziții este sărbătorit în ziua împerecherii păsărilor care se strâng în stoluri și încep să-și formeze cuiburile. De aceea, fetele și băieții așteptau cu nerăbdare Dragobetele pentru a fi și ei îndrăgostiți tot anul. În unele zone din sudul țării, ziua de Dragobete este considerată prima zi de primăvară.
Totodată, exista obiceiul ca fetele mari să strângă apă din omătul netopit sau de pe florile de fragi. Această apă, despre care se spunea că e ”născută din surâsul zânelor”, era păstrată cu grijă, existând credinţa că avea proprietăţi magice: făcea fetele mai frumoase şi mai drăgăstoase. Dacă de Dragobete nu erau zăpadă şi fragi, fetele adunau apă de ploaie sau luau apă de izvor pentru spălatul părului. Simbol al începutului de dragoste la tinerele fete sunt aşa numiţi Dragobeţi, muguri ai arborilor de pădure pe care îi culeg şi îi poartă la ureche în ziua de Dragobete. Tot în ziua de Dragobete, femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot restul anului, în timp ce bărbaţîi erau atenţi să nu le supere pe femei, pentru că altfel nu le-ar fi mers bine.
Dragobetele este echivalentul românesc al sărbătorii Valentine’s Day sau Ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii şi dragostei. Obiceiul Dragobetelui se păstrează încă viu și în ziua de azi, în multe din satele româneşti.
