Sportul românesc a avut o vară remarcabilă, performanţele sportivilor noştri ne-au bucurat, inspirat şi ne-au făcut atât de mândri că suntem români. Încă o dată, sportul s-a dovedit cel mai bun ambasador al României în lume.
Dar avem dreptul să ne mândrim cu succesul lor, chiar dacă meritul le aparţine şi se datorează unei vieţi de sacrificiu şi dăruire?
Preţuirea sportivilor noştri nu se măsoară în mulţumiri, felicitări şi nici în primiri oficiale. Respectul stă în capacitatea statului de a sprijini obţinerea performanţei prin strategii şi politici adecvate.
România are nevoie de o strategie în domeniul sportiv. Din 24 de miniştri ai sportului, 9 au fost sportivi şi cu toate acestea încă nu avem o strategie a sportului românesc, care să pornească de la sportul de masă pentru a ajunge la sportul de performanţă. Încurajarea sportului de masă, susţinerea performanţei sportive, precum şi dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii sportive trebuie să fie pilonii acestei strategii.
Ţări pe care până nu demult le surclasam în diverse competiţii, acum sunt mult peste noi din punct de vedere sportiv, tocmai pentru că şi-au stabilit o strategie. Pentru a obţine performanţă e nevoie de investiţii susţinute pe termen lung, de politici care să sprijine evoluţia sportivilor încă din faza de început, altfel copii talentaţi dar lipsiţi de resurse financiare nu vor avea niciodată şansa să facă performanţă.
România este profund deficitară în ceea ce priveşte infrastructura sportivă. Avem nevoie de baze sportive şi de o strategie judicioasă de dezvoltare a centrelor de copii şi juniori, pentru fiecare ramură sportivă în parte, cât nu va fi prea târziu!
Ministrul Sporturilor a anunţat, la începutul anului 2021, că pregăteşte o strategie a sportului românesc pentru care se va inspira din modelele de succes, în special din cel al Ungariei şi că va constitui o comisie interministerială care va realiza această strategie. E uşor de înţeles preferinţa ministrului pentru modelul Ungariei, deşi strategii de succes au şi alte state europene, dar chiar şi aşa, a trecut mai bine de un an şi jumătate şi nu avem în dezbatere publică nicio strategie.
Preţuirea şi respectul pe care-l datorăm sportivilor noştri pentru recunoaşterea pe care ne-o aduc în lume poate fi demonstrată doar prin decizia de a face din sport o prioritate naţională. A investi în sport nu are efecte doar asupra stării de sănătate a populaţiei, dar mai ales are efecte asupra continuităţii sportului românesc la un nivel de performanţă.
Este obligaţia noastră ca în Parlament să asigurăm legislaţia care să susţină dezvoltarea sportului şi care să permită atragerea investiţiilor private în susţinerea sportului!
